Trec prin sat atelaje cu măgăruși,
prin zona de august, stelară, de aur și argint.
Trec purtând niște moși, niște pepeni,
niște iarbă cu spicul de pus pană - panaș
Singurătatea
cum se apropie,
cum zboară prin aer
cu umbrela deschisă,
La Afumați - Leleasca se căutau iluzii.
Cum se caută o iluzie?
Nu știți?
Era un câmp înzăpezit,
cu o limpezime sticloasă până departe,
cu creste ale troienelor tixite la orizont.
Locul incert,
Cenuși de-un veac ne-ngroapă,
noi surîdem,
prea siguri de rotire-rotitori,
sfîrleze pe acoperișuri pieritoare
da, da,
adevărat,
a venit zicătoarea și mi-a zis
"dă-mi repede un os"
Saltă mînzul în joc, saltă-n ocolul bătut.
Ca puii de lebădă - negru era. Ca ogorul.
În curând va fi alb cum e norul.
Sub pavăza Sfintei Miercuri născut.
Aniversare-n zgomot și în râs:
Eu suflu lumânările cu foc,
Șampania mă sperie c-un poc!
Balonul mă amuză cu un fâssss.
Era o zicală în sat la noi:
Cât este de frumos cuvântul așa-i și omul.
Dar eu cred în putere
Buna mea,
dumneata erai oale și ulcele,
dar îmi trimiteai visul acela cu îngeri.