Un gând ce vrea să se povestească.
Cânta un blues întreaga mare-n scoică,
Cu lungi cortegii de sirene-n ea,
Iar trepte dărâmate de-Atlantidă
Vuiau în valuri largi de peruzea.
O liniște se-ncuibă prea cuminte
În parcul de la capăt de oraș.
Îmi scrie numai ploaia un răvaș,
În care-a plâns, cu recile-i cuvinte.
Am ascultat pe praguri de nisipuri marea,
Pătrunsă, pân' la contopire,-n al ei val.
Nici nu mai știu... Vibram răsfrântă pe un mal,
Sau colindam, să mângâi cu albastru zarea?
21 februarie, Ziua internațională a limbii materne
Curg între gând și faptă, să-ntruchipeze viața,
Șuvoaie de cuvinte, din jgheaburi lăcrămoase,
Eu simt că în zadar te zvârcolești
Prin clocote de-amarnică furtună,
Deșteaptă-te, tu, inimă nebună,
E doar o-închipuire că iubești!
Cui i-o fi trebuind iubirea,
Cea care-mparte-aripi la fluturi,
Să fâlfâie spre absoluturi,
Să zbenguie, prin cer, trăirea?
Când piatra neagră-a nopții stă să crape,
Apare luna din celest pustiu,
În voaluri de damasc portocaliu,
Cu grele trene răvășite-n ape.
Mă amăgești, iubite...
cu-atât de-înmiresmatul tău cuvânt
cu ochii tăi
ca două stele pâlpâinde
In memoriam, Grigore Vieru (14.02.1935 - 18.01.2009)
De după poarta cea cerească,
Din țara ce v-a fost lăcaș,
Un clarobscur, cu umbre moi pe geană,
Învăluie o lume prin salon,
Un jazz se-nfoaie lung din saxofon
Și se topește-n fumul de havană,