Cine-a fost Prometeu
...
Învins-a oare zeii, istețul Prometeu,
Sau fapta lui ce pare atât de curajoasă,
« Nicu Hăloiu »
Răpciune stă la pândă. Îsi leapădă coroana
Castanul de la poartă sub adieri hoinare.
A răscolit și dorul, devine înspinare
Și clipelor de tihnă le-a devenit prigoana.
« Ovidiu Oana-pârâu »
Judecatele cuvinte...
Judecatele cuvinte nu-s acelea ce s-au spus,
Ci sunt cele ce în minte s-au născut şi totuşi nu-s.
« Mihai Manolescu »
crapă sub tălpile mele bucăți de lemn,
miros de crini îmi taie plămânii,
ochii sparți privesc doar în față
mă caut în oameni și mor înăuntru.
« Andrioaia Diana-Stefania »
Chipul i se contura portocaiu
în dorința de a i se alinia planetele în jurul mersului pe pojghița fină a privirii.
Râsul devenise calea de ieșire din căderea în amintire.
Pentru că imaginația recrea universul în care ar fi pășit, musafir al casei de ceară,
« Iulia Dragomir »
Bieți trăitori a tot și-a toate cele
Voi ce le știți pe toate, voi, sfătoșii
Inventatori ai vorbei, virtuoșii,
N-ați obosit de-atâtea șușanele?
« Ovidiu Oana-pârâu »
Solitudine
...
Aceasta-i lumea voastră și sunt conștient,
Prea tare nu m-amestec, deși-s născut în ea,
« Nicu Hăloiu »
Eu sunt pionul simplu de pe tablă
Întotdeauna așezat în față,
Mă mișc obositor și fără grabă,
Numai la pas eu mă petrec în viață.
« ilie scarlat »
Netrebnicii ne vând lumina zilei...
Nu vă-mbulziți, n-o dau pe saturate,
Cernite voaluri, bine cenzurate
Ne-ndatorează prin cutia milei!
« Ovidiu Oana-pârâu »
Nu pretind de la voi decât respect.
..
Sunt prieten bun cu Dumnezeu,
Așa că vă dau un sfat de folos:
« Nicu Hăloiu »