Să vină să cadă
mai curând
să se lase să coboare
seara
Frumoasă de neuitat
a fost ziua
în care am găsit în cutia poștală
ariciul
Ploile de altă dată au rămas
fără trup
nici măcar tăgada ruginii
nu le mai primește
În acele ceasuri
din privire afară de palide
când se face
într-o clipă fără iertare
În vreme ce îmi pierdeam aripile
și nopțile se târau în genunchi
și eu le imploram zadarnic:
ridicați-vă!
Timpul uitat prin noi
așezat
pe semne pe oase
pe nesimțite a crescut
Trecând de spectrul vizibil al iubirii
un foarte profund trandafir
infraroșu
mi-l smulg din crucea trupului
De-a stânga tăcerii
prin trupurile
iernii
noastre uitate
Noaptea
prin noi trece acum
ca viscolul foamei prin lupi
Șarpe de văzduh trandafiriu
trecând spre mine
o punte răcoroasă de miresme
măr rostogolit de uitare