Un gând ce vrea să se povestească.
E-o liniște, ca-n ziua cea din urmă,
Când contemplarea vieții în tăcere
E singura prezentă mângâiere.
Te poartă peste timpuri... și te curmă.
24 iunie, Ziua internațională a iei
Din care mâini te-ai întrupat, minune
Tresare satu-n ciripitul verii,
Albaștri zori îi scutură năduful
În vântul ce-a vărsat potirul zării,
De unde-a pogorât, în taină, duhul.
Ai grijă, cronicarule, cum scrii
Letopisețul - gând al penei tale!
Am fost doar menestrelul cel dintâi,
Cobzar al dogmelor voievodale.
Pe sub umbrela lui nemișcătoare,
Un roi de sfere caută lumină,
Întregul întuneric se-nsenină
Când îi așterne-abisul la picioare.
Vezi clipa asta, cu-ndoieli spoită,
Prea lacomă să-ți ia seninul frunții?
Se pare că te-ai rătăcit de munții
Din profunzimea ei nemărginită...
E-atâta grabă-n înverzirea ta,
C-ai năpădit tot cerul cu brădetul
Și ai șoptit grădinilor secretul
Nectarului sortit a-l degusta.
Hei, plebe,-ți place gustul de mahorcă
Și salivezi când pufăi plagiatul
Sau te răsfeți cu crime, ca piratul,
Când își înfige-harpoanele în orcă?
Și câte nu palpită-n nemișcare!
Un zâmbet dintr-un vis răscolitor,
Cuprins în necuprisul mut din dor
Pe fruntea încrețită a mirare...
motto: "vai, înțelesul prea iute pentru trupul nostru, vorbind o altă limbă"
poezia se scrie cu patimă
singur sufletul