Aici, în Babilon, unde domnește
Răul pe care lumea îl crează;
Aici, unde Amor nu mai contează,
Și-a cărui Mamă totul pângărește;
Se schimbă vremuri, se schimbă dorințe,
Încrederea, ființa-i schimbătoare;
Lumea-i făcută toată din schimbare,
Întruna asumându-și noi tendințe.
Duioasa dimineață fericită,
De-amărăciune și de milă plină,
Cât timp în lume dorul mai alină
Doresc s-o știu mereu sărbătorită.
În lume, ani puțini și fără vlagă1
Am prins, de sărăcie blestemată;
Lumina zilei repede-mi fu luată
Că n-am văzut nici lustri cinci să treacă2.
Urca pe ceru-amiezii arzător
Păstorul blând, când turmele de capre
Lăsau pajiștea verde, ca să afle
Răcoarea dulce-a apei de izvor.
Blândă mișcare a ochilor, pioasă,
Făr-un motiv; un zâmbet blând, onest,
Cumva silit; un dulce, umil gest,
Lipsit de-orice trăire bucuroasă.
, glorioasă cruce, victorios
Trofeu, de jertfe umane-nconjurat,
O, semn anume-ales și destinat
Să fie-un leac așa miraculos;
”Cine-n măreț sepulcru zace dară
Blazon ilustru-mpodobindu-i scutul?”
”Nimeni; din el rămas-a numai lutul
Dar fu cândva bogat și demn de fală”.
Mândră prezență-,-angelică figură,
Din care, tot ce-avu Cerul ne-a dat;
Gest vesel , de dulci roze-nconjurat,
Iar printre ei, râzând, Splendoarea pură.
Suflete triste se înfățișau
Milostivirii Tatălui divin,
Unde, în fața chipului senin,
Tributul datorat i-l aduceau.