Omar Khayyam

Omar Khayyam

Omar Khayam sau Khayyam (persană ‏غیاث ‌الدین ابوالفتح عمر ابراهیم خیام نیشابورﻯ, Ghiās od-Dīn Abul-Fatah Omār ibn Ibrāhīm Haiām Nișābūrī) (n. 18 mai 1048 la Nișapur, Persia - d. 4 decembrie 1131) a fost un poet, matematician, filosof și astronom persan.

- wikipedia -

Distribuie acest autor:

Twitter

Poezii & Proză

1. "Contează mai puţin" spuse-o cupă,
2. "Se spune de-Unul", zisese-altcineva
3. - Şi-acel Castron întors, de-i zic ei Cer,
4. . Mă dojeniţi că veşnic sunt beat. Ei bine, sunt!
5. A lui Bahram palate refugiu-s de gazele
6. A stelelor rotire care-nconjoară firea
7. A-Toate-Făcătorul s-a întrecut pe Sine
8. Acest vas fu odată un biet îndrăgostit
9. Acest vin în esența-i sub zeci de forme-apare:
10. Aceste ornamente pe cupa delicată
11. Acestei lumi nedrepte să nu-i dai viața ta.
12. Acum din fericire doar numele persistă
13. Adu-mi ăst rubin în cupa de cleștar, cu dulce șopot,
14. Ah, Dragii mei, umpleţi Cupa care
15. Ai grijă, în putere cât timp încă mai eşti
16. Ai plămădit în mine un amalgam ciudat.
17. Aici e doar Arena unde-o zi
18. Alt'dat când mergeam la moschee
19. Alta
20. Am atins gura-acestei Căni de Lut
21. Am avut profesori străluciţi.
22. am intrat într-o moschee
23. Am întrebat Savantul şi-am întrebat şi Sfântul
24. Am învățat destule lucruri, destule lucruri am uitat,
25. Am văzut un olar la roata lui cântând
26. Am venit pe lume-mai bogata-i ea?
27. Am venit, de unde? Unde duce drumul?
28. Amaraciune
29. Amfora-asta-a fost ca mine un nebun de dor și jale
30. Artistică e cupa. Noi toți am admirat-o
31. Aș fi vrut să văd Cerul, Infernal cel temut.
32. Aș vrea să-ți spun o taină omisă din Scripturi:
33. Ascultă marea taină: când prima dimineață
34. Ascultă vocea-nţelepciunii ce spune dintru început:
35. Ascultă! Macii roșii își trag rubinul pur
36. Ăst ulcior, ce-adapă robii, plămădit e dintr-un vrednic
37. Atât de larg ești, Doamne, că nu-i nenorocire
38. Atâta duioşie la început. De ce?
39. Atâta frumusețe în orice răsărit
40. Atâta grație, atâta fericire
41. Aud zicând că vinul e singurul balsam.
42. Autoportret
43. Avui vestiţi maeştri. Făcusem mari progrese.
44. Azi nu mai bea vin David cel Divin,
45. Azi primăvara mea-i din nou în floare.
46. Bagdadul, Balkul, – spune-mi, ce s-a ales de ele?
47. Bahram prindea pe-aici măgari sălbatici
48. Bătrân sunt, dar iubirea m-a prins iar în capcană.
49. Bea din băutura asta, care-i veșnicia vieții,
50. Bea vin și taci, secunda zboară!
51. Bea vin! Curând vei trece și tu supremul prag.
52. Bea vin! În el găs-vei Viață-fără-moarte.
53. Bea vin, căci el dă minții supremă strălucire,
54. Bea vinu-acela, el e un strop de veşnicie!
55. Bea, căci mult dormi-vei singur, stand cu bulgării pe față,
56. Bea, să-ți scoți din cap și multul, și puținul și, anume,
57. Beau vin precum bea apă o salcie din râu.
58. Beau vin și mi se spune de unul și de altul
59. Bucata de argilă
60. Buni prieteni mă lăsară. Moartea le-a pus talpa-n ceafă
61. Căci cred: Roze-atât de roşii cresc doar
62. Căci nu suntem decât un rând în mers
63. Cădea-vom într-o zi în drumul dragostei
64. Când am fost adus pe lume, lumea nici n-a vrut să știe,
65. Când am să plec din lume n-au să mai fie flori
66. Când am să trec prin moarte, mi-oi desfrunzii atomii
67. Când AZI, cât Eu sunt Eu, viu şi-întrebând
68. Când briza dimineții desface-a rozei haină
69. Când briza dimineții și aurora pală
70. Când de durere simți că te-nconvoi,
71. Când ești sortită zilnic prin zodie cerească
72. Când Ingerul cel Negru va veni,
73. Când lași ca a ta frunte la idoli să se-nchine,
74. Când pe unul ni-l aduce, când pe altul ni-l răpește,
75. Când plesnesc bobocii-n floare, pași pe mal de râu să-ncetini
76. Când te-a secat de lacrimi viața care doare
77. Când tu şi eu vom fi trecut de Voal,
78. Când Ursita cu condeiu-i, fără-a mă-ntreba pe mine,
79. Când va răsuna în lume cântec fraged de lalele,
80. Când vioreaua-n haină de ametist apare
81. Când zările din suflet ni-s singura avere,
82. Când zorii strălucirii pe sânii Terrei varsă,
83. Carte de aur ni-i Coranul pentru vorbe mari și bune.
84. Cât de fragil e omul, destinul cât de crud!
85. Cât de sărac e-acela ce nu poate să spună
86. Cât timp au să te-nșele parfumuri și culori?
87. Cât timp voi încerca să umplu cu pietre marea nesfârșită?
88. Cât ține-o zi? Doar spațiul dintre inspir și-expir.
89. Câți spini va trebui să-nfrunți, te-ai întrebat?
90. Catren
91. Catrene
92. Catrene I
93. Catrene II
94. Catrene III
95. Ce este această goană de umbre colorate?
96. Ce noapte-mpărătească, ce liniște adâncă!
97. Ce rușinos e timpul celui gândind amar
98. Ce să fac azi? Să mă duc la tavernă
99. Ce zi frumoasă-i astăzi! Și cât de blând zefirul!
100. Ce-a mai rămas din Balk, din Babilon?
101. Ce-ar trebui? Să mă opresc la crâșmă,
102. Ce-i înțelept? Să-ți bucuri cămările ființei
103. Ce-mi tot vorbiți de cele patru elemente,
104. Ce-s oamenii? Podoabe ce-atârnă din tărie
105. Ce?! Voi fi în Rai recompensat
106. Cei ce-au gustat din fructul iubirii, înțelepciunii
107. Cei ce-nvăluiră Globul în virtuți, și prin știință,
108. Cei luceferi de pe pripa cerului ce ne așteaptă,
109. Cei mai de seamă înțelepți, savanții
110. Cei mărginiți la minte și cei trufași susțin
111. Cel care nu refuză tot ce-l momește-n jur
112. Cel care prin știință ajunse pân' la stele
113. Cel ce creat-a stele și-ntreaga vastă lume.
114. Cel ce numai prin puterea-i capul ne-a făcut și chipul,
115. Cel ce zămisli pământul, zodii, Roata de azururi,
116. Cel ce-a cules în viață al Cunoștinței Măr,
117. Cel ce-a stăpânit peste tezaur
118. Celestul Creion destine-împarte
119. Celui care este zdravăn şi-are un coltuc de pâine,
120. Cereasca boltă pare o ceașcă răsturnată.
121. Cereasca boltă pare o magică lanternă
122. Chiar de am și culoare, și mireasmă, și sunt chipeș,
123. Chiar la Bagdad, cu Şahul, de-aş fi eu
124. Cifrele, zici, cu care eu compun
125. Clipa
126. Cocoşu-a cântat, umflându-şi guşa,
127. Coranul – cartea sfântă – citimu-l câteodată,
128. Cortina sorții-i trasă și nimeni n-a pătruns
129. Crearea ta și-a lumii, destinul ei și-al tău
130. Credinţă şi-ndoială, eroare şi-adevăr,
131. Cu Logica-am fost în zări, departe,
132. Cu sofisme zeci şi argumente
133. Cu toate că-s frumoasă și am parfum de lotuși
134. Cu trandafiri se umple azurul de cleștar,
135. Cu Vinul logodit – El, pe furiş,
136. Cu-o mână țin Coranul și cupa cu cealaltă.
137. Culege din viață tot ce-i surâs și floare.
138. Cum apă cer Crinii pentru supă
139. Cum aş putea zbura-n altă lumină?
140. Cum ce-am dorit eu n-a fost dorit de Dumnezeu,
141. Cum trece vântul printre flori… Ascultă!
142. Cum trece viața, caravană grăbită…
143. Cunosc la chip Ființa și știu și Neființa.
144. Dă-mi cupa şi ulciorul! Să bem fermecătoare
145. Dă-mi vin, de nimeni nu îmi pasă!
146. Dacă ești beat, Khayyam, fii fericit. Și dacă
147. Dacă nimic nu trece după dorinţa noastră
148. Dacă Roata nu se-nvârte după cum ar vrea-nțeleptul,
149. Dacă venirea ar fi fost după mine - n-aş fi venit.
150. Dacă vin nu bei, bețivii nu-i batjocori, fățarnic,
151. Dacă ziua de mâine ți-e mereu neștiută,
152. Dacă-n lume sunt statornic pe-o vecie de-o clipită
153. Dar ce secretă Forţă azi sau ieri
154. Dar în Show se Moare şi se Naşte
155. Dau tot regatul lumii pentru-o cupă de vin,
156. De ai alăturea de tine două măsuri de vin și-o cupă,
157. De când lună și luceafăr răsăriră-n veșnicie,
158. De ce incertul mâine te tulbură mereu?
159. De ce toți înțelepții și sfinții, dând cu gura
160. De inima-mi captivă, îndură-te, Părinte,
161. De la-nceput voit-am să mă cunosc pe mine,
162. De mâine-ncepe Ramadanul,
163. De mii și mii de veacuri se-nvârt în spații aștrii
164. De știință-ntotdeauna cugetul meu însetat e.
165. De vrei s–atingi sublima singurătate-a serii
166. De vrei, spui, zilei mii de Roze-i ceri –
167. De-a lumii nedreptate cât timp roși-vom oare?
168. De-adolescență anii încep să mă dezvețe
169. De-ași fi cu zeii-asemeni, aș arde-ntreaga lume
170. De-i dăm să bea, și-un munte o să danseze-n soare
171. De-mi preamăriți aleasa bucurie
172. De-un veac tot laud vinul. Mai sus de el nimic.
173. Deasupra noastră-un Trandafir regesc
174. Decât ipocrizia fanaticilor mult mai
175. Dervișule, aruncă acest văl înflorat
176. Dervișule, dezbracă această haină scumpă
177. Desfătare
178. Deși chinul meu e mare și mâhnirea mea e multă,
179. Deşi cu compas şi riglă-am calculat şi-n
180. Deşi împodobită ţi-apare pe retină
181. Destinul tău? Nu tu îi ești stăpân.
182. Din câți scrutară noaptea în jur neliniștiț
183. Din cripta mea arome de vin au să emane,
184. Din flori cerești coboară petale de lumină
185. Din GOL venind, un Conştient Ceva
186. Din lume nu-i nimica, doar vânt, în mâna ta
187. Din nou în iarbă, iată, un nour lăcrămează.
188. Din oasele-ngropate emanând
189. Din pragul aurorii cocoșu-ți amintește
190. Din toţi cei duşi în lunga şi grea călătorie
191. Din veac se-nvârte Roata, fără ca ea să ție
192. Din Vin s-a adăpat Ispita mea
193. Din Vortexul Planetei, până sus
194. Din Vortexul Planetei, până sus
195. Dincolo de pamânt şi infinit
196. Doamne, ne-ai dat privirea
197. Doamne, pe drumul vieții ai pus capcane mii
198. Doar grăuntele speranței ne-o rămâne pe țărână,
199. Doar o clipă îmbinarea de stihii te ocrotește
200. Drumul pe care mergi, biet călător, e plin
201. Duh clar de vin e-n cupă, – și-n vasul de cleștar
202. Dulce-i pe obrajii rozei adierea-n primăvară,
203. Dumnezeu ne-a lăsat cel mai scump dar din toate:
204. După ce-ntocmit-a patru mari stihii în îmbinare,
205. Durere și mâhnire în lumea nesfârșită
206. Duse-s cele vreo trei zile ale vieții – pe vecie
207. E-april. Plutește-n aer o vrajă de nespus.
208. Ești trist? Adu-ți aminte că-n jur atâția sufăr
209. Eu cred că Vasu-acesta, Învăţat,
210. Eu vinu-l sorb nu pentru o mulțumire strâmtă,
211. Există două lucruri lucruri la baza-nțelepciunii
212. Există-o ușă ascunsă ce-nchisă stă mereu.
213. Fă astfel ca aproapele tău să nu sufere din pricina înţelepciunii tale.
214. Fă-ți rost de vin și-o fată cu chip de heruvim,
215. Fatalitatea
216. Ferească Mahomed de-aşa-întâmplare,
217. Ferice-acel ce-n lume străin și liber trece,
218. Fericire
219. Fiecare firimitură de pământ avut-a viață:
220. Fiecare frimitură de pământ avut-a viață:
221. Fii mulțumit să știi că totul e mister
222. Fii vesel, că durerea va fi fără sfârşit!
223. Fii vesel, căci tristeţea o să dureze pururi.
224. Fiindcă orice viață sfârșește cu moarte,
225. Ființa și Neantul. Pământul. Nesfârșirea
226. Fost-a fost un strop de apă, și pieri în mare stropul:
227. Frate al meu, tu, omule, iubește
228. Gândirea ta n-o fă altora lege
229. Globul lunii își sfâșie bortă sub poala serii.
230. Gloria Acestei Lumi vor unii,
231. Gloria lui Kai-Kobad, puterea lui Kai-Kaus
232. Grăbite ca şi apa, şi repezi ca un gând
233. Grădina mea de roze mi-e regat
234. Hai, s-aruncăm țărână pe fața cerului,
235. Hai, sus! Soarele-a risipit Aştrii
236. Hain, am spart paharul de-o lespede .
237. Iar când, pe Cel ascuns după Perdea,
238. Iar noi, care râdem în cămara
239. Iar Piesele din Jocu-I n-au un rost
240. Iată singurul adevăr: suntem pionii misterioasei
241. Iată, prin acest Caravanserai
242. Ieri a clădit Sminteala zilei de-Azi;
243. Ieri dis-de-dimineață cu-o fată ca o stea
244. Ignorantule care te crezi savant, mă uit cum te zbaţi
245. Îmi deghizez tristețea, căci pasărea rănită
246. Imperiile toate pentru o cupă plină!
247. Imposibilitatea cunoaşterii
248. În această seară vinul mă-nvaţă-un sens mai pur:
249. În Ceruri, nu Tu pe-Adam din Lut ai
250. În geana zorilor mi s-a părut
251. În juru-acestei roze plutește-o fină boare.
252. În loc s-o faci să cânte cu fiece zvâcnire,
253. În lume ca pe-o minge ne-aruncă-un joc fatal
254. În lume-nţelepciunea nici un profit n-aduce
255. În lupta vieții, fericiți acei
256. În ora-ţi strâmta tu nu ştii nimic
257. În parfumatul prier, când – beată de iubire –
258. In Primul Lut s-ascunde-un Ultim Om,
259. În sfere fără nume înalt m-am avântat
260. În spatele cortinei din veac se află-ascunsă
261. În taverne beau vinul roz mereu?
262. În temple și biserici, moschei și mânăstiri
263. În vălmășagul vieții acei sunt fericiți
264. În vârtejul vieţii, fericiţi sunt numai acei care se cred savanţi
265. În vin cel înțelept găsește extazul celora Aleși.
266. În vin o moarte afli. Ci-n cupă o magie-i.
267. În ziua când tot cerul s-o prăbuși, – când ceața
268. În zori într-o tavernă s-a auzit un glas
269. În zori stropi puri de rouă pun perle pe lalele.
270. Incertitudinile credinţei
271. Încet, cu vocea murmurată,
272. Închide Coranul și liber gândește
273. Îndoiala
274. Înneacă-n vin și teama și umbrele tristeții!
275. Întâi de toate, draga mea, dă-mi vin,
276. Întâiul Om, se spune, la-început,
277. Înțelepciunea-n viață-i deplina renunțare
278. Înțeleptul să-și ascundă orice taină-n adâncime
279. Întorsu-ne-am prieteni la vechiu-ne desfrâu.
280. Între Bine și Rău e-o luptă necurmată.
281. Învie Noul An dorinţe dragi,
282. Îți place să sorbi cupa cu buze rubinii.
283. Îţi spun, pe când din Ţel, de la-început
284. Iubeşte-mă acum, căci anii de năzuinţi ne-or pune frâuri,
285. Iubire
286. Iubire, -am putea conspira cu EL
287. Iubirea care nu distruge nu-i iubire;
288. Iubirea mea n-aduse nici un adaos lumii
289. Iubirea-i pătimire și-nălțare.
290. Khayyam cosea la cortul filosofiei. Dar
291. Khayyam, alungă-ți întristarea
292. Khayyam, Cereasca Roată-ascunde-al tău destin
293. Khayyam, fii fericit când vinul te îmbată,
294. La ce te gândești, amice, la străbuni?
295. La margini de ulcioare alesu-ne-am altarul
296. La o albăstrea ofilită
297. Lămpi ce se sting – speranțe ce renasc.
298. Larma. Targ. Olarul...
299. Lumea asta-i Marea Vieții izvorând din ce ascuns e,
300. Lumea n-a crescut la sânu-i nici o roză din țărână,
301. M-a părăsit iubita. M-așteptam.
302. Mă dojeniți că veșnic sunt beat. Ei, bine, sunt!
303. Mă uit la călărețul care se pierde în zare…
304. Mă-ntrebi dacă posed cu-adevărat ceva,
305. Macul are culoarea sângelui
306. Mâhnire, câtă vreme vei da cu cenușiu
307. Mai dați-mi vin, să mi se-nvârtă capul,
308. Mai demult, mi-a adăstat la poartă
309. Mai toarnă-mi vinul roşu ca un obraz de fată.
310. Metamorfoza
311. Mi se tot spune: Khayyam, nu mai bea!
312. Minunată zi, și vremea nu-i nici caldă, nu-i nici rece.
313. Miresme cupe, harfe și bucle aurii:
314. Multă vreme n-om fi-n lume, lumea fi-va veșnic lume.
315. N-ai să poţi uita...
316. N-am cerut să mă nasc, accept fără revoltă
317. Nainte ca al morții pahar să te îmbete
318. Natura cu-ale sale stihii şi elemente,
319. Năzuinta
320. Ne-ai pus în suflet patimi adânci cât o vecie,
321. Ni s-a spus că-n rai avea-vom dulci hurii cu ochi de noapte,
322. Ni s-a spus: "Neprihăniții cei cu fețe de luceferi"
323. Nici bețivul nu se-ndură cupa-n cioburi să-și fărâme,
324. Niciodată despre dusul ieri să nu-ţi aduci aminte
325. Nimeni n-a putut vreodată să dezlege taina morții,
326. Nimeni nu s-a pus chezașul îndoielnicului Mâine.
327. Nimic n-au să te-nvețe savanții. Dar alintul
328. Nimicnicia şi absurdul vieţii
329. Noapte, stele... Tremuri. Ce ai? Te-nfiori,
330. Noi nu vom şti vreodată ce ne aşteaptă mâine.
331. Noi și vinul și iubita-n colțul ăsta de ruinuri,
332. Noi suntem sensul unic al veșnicului Faur
333. Noru-n Noo-Ruz mai șterge fața rumenei lalele:
334. Norul a venit să plângă iar pe-al ierbii creștet verde.
335. Nu am cerut să fiu. Mă străduiesc
336. Nu căuta fericirea. Viaţa e tot atât de scurtă ca un suspin.
337. Nu cheltui-n tristețe părelnica ta zi!
338. Nu m-am rugat la ceruri niciodată
339. Nu mă certați! Lăsați-mi pe masă vinul bun!
340. Nu mi-am făcut vreodată din rugi şirag de perle
341. Nu mi-am făcut vreodată din rugi șirag de perle
342. Nu poți aprinde marea și nici nu poți convinge
343. Nu poți aprinde marea, nici omul să-l convingi
344. Nu ştie Argila drumul Sorţii,
345. Nu te-ngrozi de timpurile grele
346. Nu, servitor, n-aprindeți lămpilre! Oaspeții mei
347. Nu-i nici un om pe care absența Ta nu-l doare,
348. Nu-mi amintesc când am venit pe lume
349. Nu-ți căuta prieteni în bâlciul numit Viață,
350. Nu-ți răsădi în suflet copacul întristării,
351. Nufărul alb ce tremură pe apă
352. O ceașcă răsturnată pare bolta cerească
353. O gură parfumată arginții mi i-a stors
354. O inimă care nu știe să se-mbete de iubire,
355. O mână-ascunsă scrie și trece mai departe.
356. O mie de ulcioare, acasă la olar,
357. O sută de religii nu fac cât vinul sacru
358. O, Idoli îndrăgiţi, cumva mă tem
359. O, inimă, te doare popasul pe pământ.
360. O, Khayyam, de băutură beat când ești, să fii ferice!
361. O, nu pierde ora-n vânătoare
362. O, prietene, trecutul lumii, oare, te frământă?
363. O, roată a tăriei! Dezleagă-mă de tine!
364. O, şi-aş mai vrea: Izvorul din Deşert
365. O, tu, inimă, cât lumea ți-o aduce doar mâhnire,
366. O, vin fără credință! De mult m-ai dezbrăcat
367. O, vinul mă inundă în marea lui lumină!
368. O, vrăjitor, ia un ulcior și-o cupă
369. O, zilele de altădată, dulcea singurătate
370. O-nchipuire-i lumea din năluciri şi fum!
371. Oale, fel de fel: mari, mici, cochete,
372. Obrazul tău de roză-n care Alah
373. Odinioară acest vas era un biet amant
374. Olarul stă în faţa roţii. Cântă.
375. Omu-i slobod dacă-ndură chinuri, și-n adânc de mare
376. Oricât mi te strădui Astăzi să-l apuci în mâini pe Mâine
377. Oricum, cineva din grupul cel flecar,
378. Otrava
379. Palatul mândrului sultan Bahram
380. Pân ne-o lovi săgeata, a vremii nemiloase,
381. Până când îți trece viața doar iubindu-te pe tine?
382. Parfumuri, ochi frumoși, vin, buze, poezii
383. Păzeşte-te că lumea e plină de venin.
384. Pe acest rotund al humii mulți venim, plecăm grămadă, dar nu-i
385. Pe-un înțelept bătrân l-am întrebat:
386. Pentru-nțelept, tristețe, bucurie e totuna
387. Poezia absolută
388. Prefacerea
389. Prefacerea eternă
390. Prezent
391. Primăvara cu Trandafirii ei
392. Prin lumea-n care treci, nu-ți fă prieteni mii,
393. Prin perdelele de taine nimeni încă nu pătrunse.
394. Prin zile de ce-ţi temi existenţa
395. Priveşte cedrul mândru: atâtea braţe are!
396. Privește râul din grădină
397. Priveşte! Trandafirul se leagănă în vânt.
398. Puţină apă şi puţină pâine
399. Rai? Setea ta ajunsă la cişmea;
400. Răsplata cuvenită iar n-a venit? Zâmbeşte!
401. Renume de-ai să capeţi, hulit vei fii de vulg.
402. Repezi ca unda apei, ca zborul vântulu
403. Revelație
404. Ridică-te, n-ai grijă că lumea-i trecătoare,
405. Roata vremii se-nvârte, savanții în zadar
406. Robaiat CCLXXXVII
407. Robaiat II
408. RUBAIAT 2 ~ din volumul: „ULTIMELE RUBAIATE ALE LUI OMAR KHAYYÃM” - (Editura Amphion, Bacău, 2004)
409. RUBAIAT 1 ~ din volumul: „ULTIMELE RUBAIATE ALE LUI OMAR KHAYYÃM” - (Editura Amphion, Bacău, 2004)
410. RUBAIAT 1 - RUBAIAT 186
411. Rubaiate
412. Rubaiate I
413. Rubăiyăte III
414. S-a-întâmplat, îmi amintesc curând
415. S-au desfăcut în juru-mi, aprinși iar trandafirii.
416. Să calci ușor când treci prin iarbă-n zori!
417. Să cheltuim averile acum,
418. Să nu-ți dezvălui taina din suflet celor răi.
419. Să zicem c-ai aflat taina Creațiunii – La ce ți-ar folosi?
420. Să-abjur Balsamul Vieţii, -al lui altoi,
421. Să-ţi faci puţini prieteni, din tine nu ieşi;
422. Saltă Cupa-n azurul lui April,
423. Sărmane om, nimica tu n-ai să știi vreodată.
424. Sărmane om, tu nu vei ştii niciodată nimic!
425. Savanții nu-ți pot da a vieții cheie
426. Scoală, idol viu, și vino, inima de ne-o alină,
427. Sculaţi! Soarele-a risipit Aştri
428. Sculaţi, cu mâna harpa de coarde s-o ciupim,
429. Secretul fericirii doar cupa ne învață.
430. Secundele Lumeşti în care crezi,
431. Sfârșit e Ramazanul. O, inimi vestejite!
432. Şi -ai cheltui secunda care eşti
433. Și acei bătrâni ca vremea, și acei năvalnici tineri
434. Şi când cu ea, O, Saki o să treci
435. Şi dacă Vin tu bei şi buze-apeşi
436. Şi Menta asta renăscând la mal
437. Şi oalele, vorbind, au pus de-un chef,
438. Şi, poate, atunci când cade un strop
439. Şi-ai cheltui secunda care eşti
440. Şi-aş mai dori un Înger, cât încă
441. Şi-astfel Omenescul şi Divinul
442. Siguranță, îndoială, minciună, adevăr –
443. Singuratatea omului
444. Sloboade-mă Părinte, de-un calcul fără capăt.
445. Soarta
446. Somn pe pământ, somn sub pământ.
447. Sperai cumva răsplată pentru tot
448. Spun unii că există un Creator şi zic
449. Spuneți-mi ce-i mai bine? Să mergi într-o tavernă,
450. Spuneți-mi, ce aduse a lumii bogăție?
451. Stai jos și bea! Atâta fericire
452. Stai lângă mine, briza ne dezmierde
453. Stând şi sperând viaţa-mi în vânt fu risipită,
454. Ştiu, Căinţa-am jurat şi nu Păcat,
455. Strigare către Sakhi, fata care serveşte clienţii la han
456. Sufletul vinului? O, Doamne, ce ușor
457. Sunt ani de când junețea-mi a pornit
458. Sunt clipe când îmi pare că tot ce-a trebuit
459. Sunt unii care beau? Ce-ți pasă ție?
460. Suprema înţelepciune - detaşarea
461. Tânăr fiind am ascultat frecvent
462. Tărâna
463. Te chinuieşte gândul că faci mereu păcate.
464. Te întreb, unde vei pleca de-aici
465. Teoriile celor mai deştepţi
466. Ţin într-o mână cupa şi-n alta un Coran
467. Toate regatele pentr-o cupă de vin preţios!
468. Toți idolii pe care atât i-am adorat
469. Toţi oamenii ar voi să meargă pe drumul Adevărului.
470. Toţi Sfinţii şi-‘Nţelepţii ce, mă rog,
471. Totuşi, dacă Soarele Iubirii
472. Trăieşte-ţi clipa!
473. Trăiesc iar anii tineri. Aprinsul tămâios
474. Trăieşte azi! Ce treabă-avem noi cu
475. Traieste-ti clipa! Caci clipa-i viata ta !
476. Trăind Astăzi sau Mâine-i tot un drac.
477. Trăit-am ani o sută sub dulcea-Ți bunătate
478. Trecând din întâmplare într-o zi,
479. Tu cu gropi şi glod ai semănat
480. Tu ne-ai vegheat din cerul de opal,
481. Tu sau Te-ascunzi de lume, sau Te-arăți în toate
482. Tu vezi doar aparenţe. Un val ascunde firea.
483. Tu, ce ești rezumatul Creației întregi,
484. Tu, cel ce arzi și încă mai arzi, și-ai merita
485. Tu, trăieşte Azi, îngână-ţi Cântul
486. Uită c-ar trebui să fii răsplătit ieri şi că n-ai fost.
487. Uitare
488. Umbra copacului în larg de zare
489. Un colț de pâine, un strop de apă,
490. Un fir de păr stă-ntre-Adevăr şi Fals –
491. Un joc de şah e viaţa. Destinul singur joacă...
492. Un moment aici şi apoi din nou
493. Un om prin lume trece. El nu e musulman.
494. Un punct pierdut e lumea, în haosul imens
495. Un şeic văzu o desfrânată şi-i spuse:
496. Un Tom de Versuri sub smochinii verzi,
497. Un trandafir spunea: În lume sunt
498. Un trecător popas, un gust fruga
499. Una zicea: "Fie clară treaba"
500. Unde vei fi în noaptea asta tu, care mi-ai întins
501. Unde-a băut Jamshyd, sub Trandafir,
502. Unde-i Iram cu trandafiri, suspini,
503. Urzește lumea, Doamne, din nou sub ochii mei,
504. Vă-amintiţi, prieteni, cu ce chindie
505. Vanitas vanitatum
506. Vântul de primavera mângâie trandafirii
507. Vasta lume: un grăunte de praf în spaţiu!
508. Venirea mea pe lume nimic nou n-a adus,
509. Viața se grăbește, rapidă caravană
510. Vin
511. Vinul eliberator
512. Voi, fetelor frumoase cu-obraji de catifea,
513. Zefirul răcorește obrajii rozelor
514. Ziceți că pe lume aleanul e-n vin?
515. Zile şi nopţi, atâtea, s-au scurs 'naintea ta!
516. Zorile mi-au umplut de roze cupa senină a cerului,

© 2025 Poeţii Nostri. Toate Drepturile Rezervate. Toate textele sunt reproduse în scop educaţional pentru informarea utilizatorului.

Despre noi Termeni şi condiţii Politica de confidențialitate